Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Dar e incredibil cat de multe lucruri se uita dupa ce trece suficient timp. Cand deja nu mai traieste nici un contemporan de-ai tai, se cheama ca nu mai are cine sa te vorbeasca de rau. Cu exceptia catorva figuri marcante ale istoriei (Hitler, Mussolini, Stalin, Mao TzeDung – cred ca ati prins ideea), care nu vor fi canonizate prea curand nici de Biserica Ortodoxa si nici de cea Catolica, orice om marunt ar trebui sa aiba sansa de a fi sanctificat dupa ce trece suficient de mult timp de la moartea lui.
Pe lista de candidati a Bisericii Ortodoxe Romane este inscris acum si Mihai Eminescu. Oricat de ciudat ar suna… Toti am invatat la scoala ca Eminescu este un geniu, lucru care cu greu poate fi contestat astazi; pentru simplul fapt ca nu mai traieste. Sa ne multumim sa afirmam ca a fost un intelectual, o persoana muncitoare, preocupata de limba romana si de Veronica Micle. Cat despre circumstantele mortii sale, se banuieste ca ar fi suferit de sifilis.
Argumentele Ligii Scriitorilor din Romania pentru propunerea lui sunt faptul ca parintii lui au fost ortodocsi, a urmat Scoala Ortodoxa si a scris in limba romana. Mie nu mi se pare suficient… Parca e prea putin. E ca si cand ai spune ca merita aceasta onoare pentru ca a fost roman.
Update: din fericire a venit si raspunsul negativ. Cum ar fi sunat “Preasfantul poet Mihai Eminescu” sau acatistul poetului?!
