Apasa aici pentru inregistrare.

Si i-am dat reply:

Hey…

Fii atenta la ce m-am gandit. Ceea ce faci tu se numeste SPAM. O idee super tare ai putea spune… Este atat de simpla ca nu stiu cum de nu ti-a venit mai devreme. Doar ca SPAM-ul este un mesaj nesolicitat. Pe bune, nu glumesc. S-ar putea sa nu fii prea avantajata daca cineva care mai primeste astfel de mesaje din partea ta te reclama, sa zicem, la A.N.C.O.M. (fostul A.N.R.C.T.I.)

1. Ca sa primim astfel de mesaje din partea ta, trebuie sa ne abonam la un newsletter (nu neaparat in mod absolut gratuit, dar ai nevoie de permisiunea noastra pentru a ne trimite emailuri).
2. Administratorul sistemului (adica tu) trimite aceste emailuri numai persoanelor care i le-au solicitat.
3. Daca o persoana are nevoie de informatii suplimentare, iti scrie si solicita sa i le trimiti (altfel – de fapt aici este partea tare – poti pierde o multime de bani!!!).

Observ ca ai retineri fata de aceste bune practici ale marketingului direct si are reglementarilor in vigoare, dar crede-ma… trebuie sa le respecti. Chiar trebuie! Convinge-te singura intrand pe formularul de reclamatii (by the way pana si numele formularului este foarte inspirat si in concordanta cu realitatea – e clar pentru toata lumea).

Eu am mai inscris acolo si incep deja sa imi construiesc o lista de spameri.

NU te inscrie si tu in ea si incepe sa urmezi pasii legali inainte de a mai trimite astdel de mesaje!!! Toate cunostintele tale care nu primesc astazi o invitatie de la tine iti vor multumi!

Informeaza-te inainte sa apesi pe send.

Voi ce ati fi facut?

Pana n-om mai ramanea deloc!

Nu-mi vine sa cred ce citesc in ziare si ce aud la TV. Adica tupeul si nesimtirea unora nu au limite. Sa ii luam pe rand:

- “doamna” Teo Trandafir, proaspat ajunsa in Parlament, s-a adaptat perfect discursului PDL: Presupun că orice om s-ar descurca dacă ar câştiga numai 600 de lei. Şi dacă ai doi lei în buzunar, tot îţi iei o pâine, o pui în congelator şi mănânci în fiecare câte o frimitură, dar nu mori de foame. (sursa) Nu vreau sa par rautacioasa, dar Teo ar trebui sa manance o frimitura de paine pe zi si sa dea jos cateva kilograme;

- la regim ar trebui sa intre si Silviu Prigoana si eventual sa se pensioneze anticipat. Sa nu ia mai mult de 1500 ron pe luna, pentru ca, dupa spusele sale nu se justifica o astfel de pensie si normal ca se poate trai cu suma asta: Indiferent ca pensionarul a fost director la Petrom ori sondor, nu merita o pensie mai mare de 1.500 de lei, pentru ca nivelul contributiei sociale nu justifica acest lucru. (sursa);

- Antena 3 pentru filmuletele cu pensionari saraci, care nu isi permit nici macar sa isi duca traiul zilnic. Macar au platit cumparaturile unei doamne si nu s-au limitat la Stati bine acolo jos?. (Realitatea nu mai urmaresc demult…);

- Traian Basescu, Elena Udrea si Gabriel Oprea au impresia ca impresioneaza pe cineva daca isi doneaza salariul de la stat… De Boc nu mai zic nimic pentru ca nu am mai auzit nimic de el.

Si asa am ajuns la Academia Catavencu. Mi-a placut coperta lor de saptamana aceasta:

Acum, nu sunt eu un mare specialist in domeniu, dar sunt destul de sigur ca noi ii platim pe oamenii aia (guvern, parlament, etc) printre altele si pentru a lua decizii. Adica presupun ca e in job description, asta daca nu il constituie. A nu se intelege ca sunt vreun fan al conducerii actuale, foste sau viitoare for that matter. Dar treaba asta cu “sa intrebam poporul” e, sau cel putin ar trebui sa fie, clara si pentru un copil de generala. Nu cred ca e cineva care sa nu-si dea seama de rezultatul unui referendum in care se intreaba daca vrei sau nu sa iti scada salariul sau pensia. Nu stiu exact proportiile, dar sunt destul de sigur ca pensionarii + bugetarii + beneficiarii de ajutor social de orice forma sunt destul de multi. Si sunt la fel de sigur ca respectivele categorii sociale ar merge in masa sa voteze. Restul de vite furajate, adica cei care muncesc in mediul privat, probabil ca ar vota pentru masurile de austeritate de frica cresterii taxelor, dar nu cred ca si-ar lasa gratarul de weekend ca sa mearga sa voteze.

Totusi, nu aici mi se pare ca ar fi cea mai mare problema. Oare care ar fi raspunsul la intrebarea “vreti sa va creasca salariile cu 500%”? Invariabil da. Asta o face o masura buna? Dar daca ne-ar intreba daca vrem sa mai platim taxe? Ce vreau sa spun este ca raspunsul majoritatii e departe de a fi obiectiv. Nici nu prea are cum sa fie. In ciuda faptului ca suntem o tara de genii si intelectuali autoproclamati, oricat de surprinzator ar fi, nu toti romanii sunt doctori in economie si deci nu sunt tocmai consilierii ideali. Adica nu stiu, voi ati vrea sa hotarasca vecinul manelar politica economica a tarii?

P.S. Mie in general imi place Antena 3. Dar in ultimul timp (majoritatea) se inscriu perfect in isteria cu “vai saracii”. A, si campania asta noua mi se pare cam de acelasi calibru cu cea de la Realitatea intitulata “Noi vrem respect!” (spus, imi imaginez eu, cu o voce tampa si o privire pierduta) de care faceau misto acum ceva timp. Sau, pardon, ei isi imagineaza ca scrisorile catre parlamentari ii vor sensibiliza subit pe alesi, norii se vor da la o parte, o raza de lumina va straluci deasupra cheliilor parlamentare si toti se vor imbratisa si vor canta in cor despre iluminarea si adevarul absolut reprezentat de opinia lui nea’ Gheorghe.

Revenind la tema postului, acum ca ne-am angajat si noi in sfarsit, avem un 2% pe care ne gandeam sa ii donam. In total, avem de oferit o suma rotunjoara si frumusica, nu tocmai de ignorat. Poate ca nu e mult, dar ne-am convins ca statul nu stie sa ii foloseasca. Asa ca se cauta voluntari cu idei mari, experienta pe bugete si care au puterea de a schimba ceva in bine. Cu profilul ONG-ului conturat, asteptam idei. Cine merita 2%?

Pana acum avem urmatoarele propuneri:

- Fundatia pentru SMURD

- Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Maria Sklodowska Curie”

P.S.: Desi foarte la moda acum (si cu campanii media chiar bine facute), nu acceptam pe lista ONG-uri care se ocupa de Delta. Suntem de parere ca natura se descurca intotdeauna mai bine singura.

Tot in Biblie, se spune ca nu toate lucrurile sunt vazute si ca nu trebuie sa vezi ca sa si crezi. Unul dintre lucrurile nevazute de pe lumea asta este internetul. Tot ce stiam pana acum despre infatisarea sa se rezuma la o adunatura de fire si de calculatoare. Insuficient pentru a contura o imagine si poate ca multi s-au intrebat “Cum arata dom’le Internet asta?”. Noi avem raspunsul la intrebarea lor. Internet este un tanar atragator, care castiga binisor (dar nu enorm) si care nu prea stie sa se imbrace. Nu e proaspat barbierit, zambeste fortat (poate a ratat ultimele programari la dentist) si pare fals. Dar promite sa te ajute sa faci bani cu el, rapid si usor. Asa ca nu vad de ce i-ai rezista…

Asa se explica si urmatoarele reclame de la Vodafone:

- Boc minte de ingheata apa (cam ca in ultima reclama de la Lays);

- Berceanu se potriveste de minune cu Guvernul;

- Videanu si Botezatu si-au gresit cariera;

- marmota nu mai inveleste ciocolata in staniol.

Terase fără scaune din plastic, colorate în alb şi beige, fără flori artificiale, cu meniul şi într-o limbă de circulaţie internaţională, amplasate în aşa fel încât să nu blocheze trotuarul. Acestea sunt doar câteva reguli de care trebuie să ţină cont patronii teraselor din Centrul Istoric. Un lucru important, micii şi grătarul sunt interzise. (Sursa: Jurnalul National)

Pe Smardan am intrat dinpre Unirii si mare ne-a fost mirarea cand nu am vazut nici macar o terasa cu mese sau scaune de plastic. Ceva parea ca se schimbase. In sfarsit, am simtit si eu ca nu l-am votat degeaba pe Oprescu in studentie. Insa nici macar el nu a putut impiedica stilul romanesc de a intelege si de a aplica regulile impuse. Terasele sunt in continuare inghesuite, spatiul dintre mese e gandit fix cat sa te poti aseza pe scaun, dupa care deja esti lipit de scaunul de la masa din spatele tau, iar punerea in practica a masurilor impuse este amanata cu sfintenie pana la 1 mai (cand, teoretic, intra in vigoare).

Foarte fericiti ca am gasit o masa libera in toata marea de oameni, ne-am asezat sa savuram o bere. Imediat a venit chelnerul cel nou, care ne-a intrebat “Cate persoane? Doar 2? Atunci va mai iau din scaune.” si imediat a luat unul din cele doua scaune libere. Uau! In Viena nu am patit asta, desi aveam un scaun in plus la masa… Alt chelner ne ia comanda, dar macar acesta a avut decenta sa ne anunte, in repetate randuri, ca va intarzia cu ea si de ce. Recunosc ca am fost surprinsi. Prin alte locuri din oras esti lasat sa astepti pana nu mai poti.

In cele din urma, am primit si berea si am putut sa o savuram linistiti, desi pe langa noi treceau milimetric sute de oameni. Fiecare avea in fundal o cladire renovata, iar lumina si temperatura de afara erau numai bune ca sa te poti relaxa. Firul s-a rupt undeva intre momentul in care printre oameni isi faceau loc motociclete care scoteau fum si momentul in care am fost abordati de catre cersetori. Noua metoda: “Nenea/tanti da-mi si  mie un ban! Nu-mi dai? Nenorocitule!”. Da, nici astia nu erau in centrul Vienei. Singurii decenti sunt domnii care stau pe coltul cu farmacia: unul vine cu niste papagali, iar celalalt canta la chitara.

In drum spre casa, am vazut singura terasa care inca mai avea mese si scaune de plastic: French Bakery. De fel, localul se vrea unul cu pretentii, iar acum ca e in cantitati mici, plasticul devine un element de lux. Si daca tot e cald si bine afara, aurolacii au iesit de prin canale si se plimba linistiti prin oras, pe unde “vrea muschiul lor”, deci inclusiv in centru. In curand, dupa ce va fi insuportabil de cald, va mirosi si a gunoaie.

In concluzie, si primavara aceasta, orasul a renascut. Vremea buna ii scoate pe toti din casa. Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, dar mi-e dor de frig si de iarna in Bucuresti.

Cum era aia cu capitalismul salbatec? Adica noi vrem sa intervina dom’le statul in economia asta. Ce atata economie de piata sau piata libera sau astea. Revenind pe Pamant in secolul nostru, e una dintre cele mai [...] (epitete cu conotatie negativa nedemne de a fi publicate) initiativa de la cea cu cenzurarea stirilor “negative” incoace. In primul rand sunt destul de sigur ca nu va fi adoptata dintr-un simplu rationament extrem de pragmatic:

• Supermarketurile dau bonuri fiscale pentru absolut toate produsele vandute. Asta nu pentru ca ar fi ele conduse de niste ingerasi pufosi si puri, ci doar pentru ca e singurul mod in care isi pot primi banii, urmari stocurile samd.
• Una din urmarile eliberarii bonurilor fiscale este plata de impozite catre stat, ergo bani la bugetul de stat.
• Magazinele de cartier dau bonuri… sau nu, depinde de magazin, patron, sau pur si simplu starea de spirit a vanzatoarei.
• In piete nu am vazut in viata mea un bon fiscal la vreo taraba.
• In concluzie am mari indoieli ca statul Roman, chiar condus asa cum e, urmeaza sa isi… in lipsa unei expresii mai potrivite, taie craca de sub posterior.

Trecand peste sansele de succes ale unei asemenea legi si peste ceea ce ar reprezenta aceasta in raport cu economia libera si necontrolata, initiativa e reprezentativa pentru modul de guvernare actual. Adica problema e pusa la modul urmator:

- Ok, ce vrem noi sa facem? Vrem sa ajutam magazinele de cartier si vanzatorii din piete.

- Si cum facem asta?

- Aaaaa, pai am putea sa-i subventionam, sa le dam un spatiu macar omenesc si oh, Doamne poate si semi-salubru in care sa-si desfasoare activitatea.

- Ce ma? Adica sa cheltuim bani? Pai si mie ce-mi iese? Neaaa. Iti spun eu, ii inchidem pe aia cu supermarketele lor ca si-asa au prea multi bani si asa or sa se duca astia la piata duminica.

Bine, as putea spune ca nici aplicata, masura asta n-ar avea absolut nici un rezultat. Sau cel putin nu in sensul in care a fost creata. Nu s-ar schimba nimic. Cei care acum isi fac cumparaturile in piete sau la magazinele de cartier ar face-o in continuare, iar cei care aleg supermarketurile ar gasi pur si simplu o alta zi in care sa faca asta.